unde-i literatura?

” Citește mereu ceva care te va face să arăți bine dacă mori când ești la mijlocul cărții. ”

   Mi-a fost dată plăcerea extraordinară de a mă naște și a trăi în era contemporană. Pentru mulți asta-i o binecuvântare, dat fiind faptul că nu mai există atâtea bariere între sexe, dar mie mi se pare un chin. De 18 ani suport toate mizeriile generației din care fac parte. Și aici nu intră numai insultele care ne includ pe toți în aceeași oală, ci și cultura și civilizația.

   Îmi place să citesc, sunt pasionată și chiar obsedată de lucrul ăsta. Dar vreau să știu, unde- literatura?! Unde mi-s clasicii, unde mi-s Jane Austen, Charlotte Bronte, Charles Dickens, Lev Tolstoi? Au murit dar operele lor încă dăinuiesc. Sau nu?

   Navigam pe Facebook și am asistat la o discuție dintr-un grup de carte, legată de o anumită operă contemporană pe care nu am să o numesc, pentru că ar fi urât din partea mea. Tot ce e de știut despre cartea asta e că are 70% conotații sexuale și restul e o poveste de dragoste mediocră între doi adolescenți, care din câte știu, ” evoluează ” împreună. Am citit și eu ceva capitole din ea când era încă la stadiul de clișeu doar pe internet, pe o platformă online gratuită. Mulți știu cam despre ce vorbesc, dar îmi place s-o zic mai subtil, ca să nu fac atac direct la cititori. O anumită puștoaică, nu cred că depășește vârsta de 14-15 ani, mi-a zis ceva care suna cam așa ” Oamenii care nu înțeleg povestea acestei cărți sunt proști. Dacă depășești substratul sexual, are o poveste bine construită în spate, cu doi oameni, nu jucării. ” Păi bine, jucării știu și eu că nu-s, că nu-i carte adecvată unui copil mic, dar nici tu nu prea ai vârsta să o citești, pentru că teoretic ar trebui să aibă o restricție de vârstă.

   Tinerii din ziua de azi parcă au în cap numai lectură de turmă, zău de nu. Peste tot unde mă uit în stânga și-n dreapta, în mass-media și pe internet, e promovată lectura contemporană. Ok, sunt de acord, îmi plac și mie cărțile din genul SF, Fantasy, realiste, dar când aud de anumite titluri parcă mă ia așa un fior neplăcut pe șira spinării și simt repulsia pulsându-mi anevoios prin vene. De ce nu mai citesc și cărți ale clasicilor, care dezvoltă gândirea analitică, interpretarea, atenția de dragul interpretării multiple, sentimentele care te pun la încercare? Nu spun că nimeni n-ar trebui să mai citească contemporani, pentru că Dumnezeu știe câtă muncă necesită scrierea și publicarea unei cărți, dar uneori mai ai nevoie și de o evoluție psihică prin lecturarea lui Tolstoi, Bukowski sau Wilde, și, de ce nu, Eliade, Cărtărescu ori Blaga.

   Așa că, înainte să citești, întreabă-te dacă-ți faci în primul rând ție un favor. Cartea asta te va ajuta să crești, să te maturizezi, să devii o persoană independentă, îți va da o lecție de viață, o palmă ca să te trezească la realitate? Cum va fi, dragă persoană sub anonimat?

  Dragă literatură, îmi pare rău că ești ignorată, numele tău e mânjit și valoarea-ți scade, dar sunt și oameni, oameni care încă nu s-au lăsat pradă în mrejele contemporaneității și care încă-ți știu adevărata fața, adevăratul țel și niciodată nu-ți vor întoarce spatele! Te iubim!
   Cu drag, un cititor devotat, etern neschimbat.

( unguent pentru suflet )