schimbare? când?

  Am 18 ani de viață şi habar n-am cum aş putea defini societatea în care trăim prin alt lexem decât extrem şi indubitabil " BOLNAVĂ ".
  Aici nu-i vorba strict de problemele zilnice, cum ar fi hărțuirea la şcoală pe temeiul religiei, rasei, fizicului şi tot ce ține de asta. Vreau să punctez felul în care tinerii sunt afectați în fiecare zi de tot ce li se întâmplă pretutindeni. Adulții spun mereu "eşti tânăr, ce ştii tu ce înseamnă viața? "
  Păi tocmai asta-i. Nu ştiu şi nu sunt lăsat să aflu. Sunt tânăr şi trec prin perioada cea mai dificilă a vieții mele de până acum. Vreau să fac greşeli. Vreau să mă distrez. Vreau să învăț. Vreau să iubesc iubirea. Vreau să creez relații inter-umane. Vreau să nu creez false aşteptări care să fie urmate de dezămagirile profunde ale celor din jur.
  Dar sunt un tânăr sătul, trecut deja prin greutățile istoriei aduse de sacrificiile lui Ştefan cel Mare şi Mircea cel Bătrân, trecut deja prin problemele existențiale ridicate de Tudor Arghezi sau Lucian Blaga, trecut deja prin toată lumea de pe hărți în lung şi-n lat, trecut deja prin mecanică şi prin algoritmi.
  Mă întreabă vreodată cineva de sănătatea psihică? Nu. Până la urmă nu interesează pe nimeni de o sănătate distrusă de un sistem educațional. Mă întreabă cineva vreodată dacă-mi convine că trăiesc într-o generație spălată pe creier de tehnologie? Nu, e de la sine înțeles că mă complac în ignoranța generației din care nu am ales să fac parte. În 18 ani, nu am fost o singură dată întrebată " măi copile, tu chiar apreciezi să fii aşa îndoctrinat de sistem? " Nu, pentru că era de înțeles că apreciez tot ce mi se dă şi nu pot contesta nimic. Datoria mea e să învăț, să fiu suficient de frumoasă încât să mă integrez, dacă e posibil să am şi un corp de atlet, o sănătate perfectă, o dantură perfect albă, note cuprinse între 9 & 10, o viață socială cât de cât bogată, prieteni cât mai mulți şi un anturaj care să nu mă influențeze să intru în închisoare. A, şi eventual o relație perfectă cu părinții.
  Trist, dar imposibil de realizat. Cred că vorbesc aici în numele majorității când spun că suntem obosiți şi sătui de pierdut ore de somn pentru notele alea bune sau pentru a ieşi cu prietenii ăia care ne lasă baltă când avem cea mai mare nevoie de ei. Doar pentru că vârsta indică un număr, nu înseamnă că şi nivelul de maturitatea îi dă dreptate. Da, suntem tineri, cum au fost şi adulții şi bătrânii care parcă şi-au pus adolescența şi tinerețea pe un raft, undeva la păstrare, dar asta nu înseamnă că suntem şi roboți.
  Treziți-vă, stimați adulți! Vedeți că tinerii ăştia pe care îi luați adesea în râs, au minte şi voință! Nu îi învățați ce să gândească, ci cum să o facă. Iar voi, dragi tineri, învățați generațiile care vin că distracția şi viața nu se ascund în spatele ecranului HD şi că educația nu e doar echivalentul şcolii! Învățați să vă educați şi să educați la rândul vostru copiii care au un risc ridicat de prostie şi de obezitate. Citiți ca să fiți culți şi nu vă lăsați înșelați de politicieni şi de biserică, care încearcă manipularea în masă. Nu uitați de oamenii arşi şi ucişi şi condamnați zilnic pe nedrept în țara asta. Hai să dovedim că tinerii nu sunt doar un zgomot de fundal în țara care promovează crima, ci o melodie ritmată care poate salva oamenii din mizeria în care trăiesc fără voia lor.

Comentarii

Postări populare